Puține toponime din lume concentrează atâta încărcătură istorică, religioasă și simbolică precum Ierusalim. Situat în estul bazinului mediteranean, pe podișul Iudeii, orașul este un reper geografic major al Orientului Apropiat, dar și un spațiu al memoriei colective pentru trei mari religii: iudaism, creștinism și islam.
Ierusalim (sursa: By Berthold Werner – Own work, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=6429995)
Toponimul Ierusalim este atestat documentar de peste 4.000 de ani. Cele mai vechi mențiuni apar în textele egiptene din mileniul al II-lea î.Hr., sub forme precum Urusalim sau Rushalimum. Majoritatea specialiștilor consideră că numele provine din combinația dintre:
„Uru” – termen akkadian cu sensul de „oraș” sau „fundament”
„Shalem” – numele unei divinități canaanite asociate păcii și apusului
Astfel, sensul inițial al toponimului ar fi „Orașul lui Shalem” sau „Orașul păcii”, interpretare care a influențat profund simbolistica ulterioară a Ierusalimului.
În limba ebraică, forma Yerushalayim a fost asociată ulterior cu termenul „shalom” (pace), consolidând ideea de „oraș al păcii”, chiar dacă istoria sa a fost marcată frecvent de conflicte.
Un model al Templului lui Irod, adiacent expoziției Sanctuarul Cărții de la Muzeul Israelului, Ierusalim. (sursa: By Berthold Werner – Own work, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=5333254)
Ierusalimul este amplasat pe un podiș calcaros, la aproximativ 750–800 m altitudine, între Marea Mediterană și Marea Moartă. Această poziție i-a conferit:
un climat mai moderat decât zonele deșertice din jur;
un rol strategic pe rutele comerciale antice;
avantaj defensiv natural, datorită reliefului fragmentat.
Geografia locului a contribuit decisiv la alegerea sa ca centru politic și religios în Antichitate.
Pentru iudaism, Ierusalimul este orașul regelui David și locul Templului lui Solomon, centrul spiritual al poporului evreu.
Pentru creștinism, Ierusalimul este spațiul Patimilor, Răstignirii și Învierii lui Iisus Hristos, iar numele orașului este strâns legat de ideea mântuirii.
Pentru islam, Ierusalimul (Al-Quds) este al treilea oraș sfânt, locul de unde profetul Mahomed ar fi fost înălțat la cer, conform tradiției islamice.
Astfel, toponimul Ierusalim depășește dimensiunea geografică și devine un simbol universal.
De-a lungul secolelor, Ierusalimul a purtat numeroase denumiri:
Iebus – numele canaanit timpuriu
Yerushalayim – forma ebraică
Hierosolyma – forma greco-romană
Al-Quds – în arabă, „Orașul Sfânt”
Fiecare variantă reflectă o etapă istorică, o cultură dominantă și o perspectivă diferită asupra orașului.
Deși sensul său simbolic este legat de pace, Ierusalimul a fost, de-a lungul istoriei, unul dintre cele mai disputate orașe ale lumii. Tocmai această contradicție face ca toponimul să fie atât de puternic: un nume care aspiră la pace într-un spațiu al tensiunilor geopolitice.
Astăzi, Ierusalimul rămâne un toponim „viu”, încărcat de semnificații multiple, studiat nu doar de istorici și teologi, ci și de geografi, sociologi și politologi. Este un exemplu elocvent de toponim în care geografia, istoria și spiritualitatea se intersectează.
