Bună, dragi pasionați de geografie și istorie! În rubrica „Toponime cu poveste” de pe RED Digitală, călătorim astăzi spre vestul Europei, pe insula verde și misterioasă numită Irlanda (în irlandeză: Éire). Cum a ajuns această țară să poarte numele unei zeițe antice din mitologia celtică? Hai să descoperim originea fascinantă a toponimului, legătura cu legendele Tuatha Dé Danann și semnificațiile sale culturale, perfecte pentru lecții de geografie culturală la gimnaziu și liceu (inclusiv BAC).
Peisaj irlandez (sursa: Roland Mey de la Pixabay)
Numele „Irlanda” derivă din combinația dintre rădăcina celtică Ériu și sufixul germanic „-land” (pământ), adăugat de invadatorii vikingi și anglo-saxoni în Evul Mediu. Forma oficială în limba irlandeză este Éire, iar în engleză „Ireland”. Dar rădăcina profundă este mitologică: Ériu era o zeiță a suveranității din panteonul Tuatha Dé Danann, poporul divin al mitologiei irlandeze pre-creștine.
Conform „Lebor Gabála Érenn” (Cartea Invaziilor Irlandei, un text medieval compilând legende mai vechi din secolele XI-XII), Ériu era una dintre cele trei surori-zeițe care personificau insula: Ériu, Banba și Fódla. Când Milesienii – strămoșii mitici ai irlandezilor moderni, veniți din Peninsula Iberică – au sosit să cucerească pământul de la Tuatha Dé Danann, cele trei zeițe le-au apărut și le-au cerut să numească insula după ele.
Poetul Amergin, liderul Milesienilor, a promis că numele preferat va fi onorat. Ériu a fost aleasă, iar insula a devenit Éire – din proto-celtic Φīwerjō, însemnând „pământ gras, roditor” sau „abundent”. Banba și Fódla sunt folosite și azi poetic pentru Irlanda (ex: în imnul național „Amhrán na bhFiann”), dar Ériu a rămas dominantă. Această legendă reflectă credința celtică în legătura sacră dintre pământ și divinitate: regele era „căsătorit” simbolic cu zeița suveranității pentru a asigura fertilitatea insulei.
Dealul Uisneach (în comitatul Westmeath) este considerat centrul sacru al Irlandei și asociat cu Ériu. Aici se țineau ritualuri antice, iar astăzi festivalul Focului de Bealtaine (1 mai) o cinstește, celebrând fertilitatea și renașterea.
Romanii numeau insula Hibernia („țara iernii”, probabil de la frigul perceput), iar grecii Ierne. Dar numele celtic a supraviețuit invaziilor vikinge, normande și engleze. În forma engleză „Ireland”, sufixul „-land” a fost adăugat în secolele VIII-X de nordici, transformând Ériu în „Ériu-land” – „pământul lui Ériu”.
Irlanda de azi (Republica Irlanda + Irlanda de Nord) păstrează moștenirea: Éire este numele oficial în constituție, simbol al identității naționale. Insula, cu suprafață de 84.421 km², este cunoscută pentru peisajele verzi („Insula de Smarald”), stânci dramatice precum Cliffs of Moher și cultură bogată în muzică, dans și literatură (James Joyce, W.B. Yeats).
Toponimul reflectă reziliența culturală: în ciuda colonizării engleze, numele celtic a rămas. În programa de geografie pentru BAC (clasele IX-XII), Irlanda apare la Europa de Vest: relief carstic, climă oceanică, economie bazată pe IT și turism, dar și istorie complexă (partitionarea din 1921).
Pe RED Digitală, explorăm astfel de toponime pentru a face geografia vie și captivantă. Care legendă toponimică v-a impresionat cel mai mult? Împărtășiți în comentarii!
