Zeelanda (Imagine de Andreas Poznanski de la Pixabay)
Puțini știu că numele celebrei Noi Zeelande din emisfera sudică își are originea într-o mică provincie europeană.
În sud-vestul Țărilor de Jos, între gurile fluviilor Rin și Schelde, se întinde Zeelanda (în olandeză Zeeland), o regiune formată dintr-un mozaic de insule și peninsule unite prin diguri și poduri spectaculoase. Numele ei înseamnă literal „țara mării” (zee = mare, land = țară*), o descriere perfectă pentru acest teritoriu aflat mereu la luptă cu apele.
De-a lungul secolelor, Zeelanda a fost modelată de inundații devastatoare, dar și de geniul inginerești olandez. Sistemul de protecție Delta Works, considerat una dintre cele șapte minuni moderne ale lumii, apără astăzi locuitorii de furia mării.
Clima oceanică blândă, porturile tradiționale și satele cu arhitectură tipic olandeză dau regiunii un farmec aparte.
În 1642, exploratorul olandez Abel Tasman a descoperit un arhipelag necunoscut, pe care cartografii din Amsterdam l-au numit Nieuw Zeeland – „Noua Zeelanda”, în cinstea provinciei natale.
Abel Tasman (https://www.nzgeo.com)
Astfel, toponimul european Zeeland a devenit global, fiind preluat și adaptat în limba engleză ca New Zealand.
Provincia Zeelanda este una dintre cele mai liniștite și pitorești regiuni ale Olandei. Capitala sa, Middelburg, păstrează clădiri istorice renascentiste și o atmosferă calmă, departe de agitația marilor orașe.
Middelburg, vedere aeriană (https://www.expedia.ie)
Turismul, agricultura și porturile mici susțin economia locală, iar legătura cu apa rămâne o constantă a identității regiunii.
Nu doar Noua Zeelandă poartă moștenirea numelui. În Statele Unite există mai multe localități numite Zeeland, întemeiate de coloniști olandezi în secolul al XIX-lea, dovadă că acest nume marin a traversat nu doar oceanele, ci și istoria.
