Lemnaru Violeta Mihaela, Școala Gimnazială „Ioan Cîmpineanu”,
Câmpineanca, Vrancea
Dezvoltarea comunității în care funcționează o școală o influențează decisiv pe aceasta din urmă. Fenomene precum: scăderea natalității, migrația forței de muncă tinere, îmbătrânirea populației, schimbarea structurii ocupațiilor etc. influențează viața școlii, mai ales în perioada școlarizării obligatorii. Pe de altă parte, infrastructura nedezvoltată, accesul greu la unitățile școlare, insuficiența spațiilor de învățământ, lipsa spațiilor de cazare pentru copiii ale căror familii locuiesc departe de școală, lipsa salubrității etc. influențează viața de zi cu zi a școlii. Într-o comunitate, interdependența aspectelor sociale conduce la funcționalitatea sa. Dacă, de exemplu, autoritățile nu se preocupă de sporirea condițiilor de viață ale locuitorilor (nu gestionează corespunzător rețelele de apă și canalizare, electricitatea, managementul deșeurilor, nu întrețin rețeaua de străzi), locurile de muncă lipsesc etc. – tinerii sunt tentați să părăsească localitatea, natalitatea scade și acest lucru poate duce la desființarea unităților școlare.
Școala în inima comunității: Împreună pentru educația de mâine (sursa: 재원 최 de la Pixabay)
Relația școală–comunitate locală este influențată de o multitudine de factori, printre care putem enumera: mediul social al comunității (rural, urban, mărimea comunității, întinderea geografică etc.).
Se demonstrează că școlile din mediul urban, mai ales cele din zonele centrale ale orașelor mari și dezvoltate economic, sunt foarte dezvoltate: au dotare materială superioară (sunt atractive pentru sponsori, agenți economici, pot obține fonduri proprii din proiecte sau din închirierea de spații etc.), au cadre didactice bine pregătite, de multe ori conțin și alte servicii destinate copiilor și familiilor (semiinternate, cercuri de dezvoltare a abilităților, cabinete de consiliere, logopedie, cantine etc.), sunt atractive și pentru parteneriate cu diverși parteneri comunitari (poliție, ONG-uri, instituții de cultură etc.), desfășoară și activități destinate părinților: cursuri, seminarii, dezbateri etc. Nu este de neglijat faptul că, în mediul urban, copiii și familiile acestora au acces la o rețea de servicii cultural-educaționale (teatre, cluburi, case de cultură etc.), de recreere (baze sportive, parcuri etc.), medicale, precum și la diverse servicii de asistență socială.
În mediul rural, această diversitate de servicii este mult mai slab reprezentată, familiile și copiii acestora neavând acces la o multitudine de servicii.
Gradul de cultură, nivelul studiilor populației care își trăiește viața în comunitate influențează și viața școlii. Modelul social al profesiilor de succes, modelele oferite de către cei apropiați copiilor influențează și gradul acestora de aspirații.
Profesiile dominante în comunitate pot deveni atât modele pentru copii, cât și factori care dictează o anumită orientare a școlii către pregătirea copiilor în domeniul profesiilor cerute de comunitate și de agenții economici activi. În condițiile migrației accentuate a forței de muncă tinere, recalificării și dinamicii accentuate a pieței muncii, precum și ale promovării excesive de către mass-media a exemplelor de persoane cu mare vizibilitate socială și fără o pregătire adecvată, este greu de stabilit un model adecvat de profesie.
Dezvoltarea economică și tehnologică a comunității, reprezentările sociale, mentalitățile și atitudinile privind educația copiilor, nivelul aspirațiilor familiilor față de educația copiilor, valoarea acordată studiilor și profesiilor, percepția privind misiunea școlii în comunitate, precum și componența demografică a comunității: ritmul creșterii demografice, structura pe vârste a populației, tipul de familii, structura ocupațională a locuitorilor etc., influențează în mod direct activitatea școlii.
Considerăm că o școală dezvoltată într-o comunitate este motorul dezvoltării comunitare. Inițiativele parteneriatului vin, de cele mai multe ori, din partea școlii. Reprezentanții școlii trebuie să fie deschiși, să interpreteze evoluția comunității, să aibă disponibilitatea și, nu în ultimul rând, pregătirea necesară implicării în parteneriate. De asemenea, școala trebuie să fie deschisă și la alte inițiative, să nu refuze parteneriatele propuse de alți reprezentanți ai comunității.
Parteneriatul școlii cu alți reprezentanți ai comunității se dezvoltă pe acele componente care au responsabilități și interese privind copiii și familiile acestora. Parteneriatul produce efecte benefice atât pentru școală, copii și familii, cât și pentru comunitate. De exemplu: dezvoltarea unor alternative de petrecere a timpului liber pentru copii scade riscul delincvenței juvenile, creează locuri de muncă în comunitate pentru adulți, previne bolile și contribuie la sănătatea copiilor; are efecte benefice asupra copiilor, familiilor și serviciilor sociale; ajutorarea familiilor sărace scade riscul de abandon familial al copiilor și de abuzuri împotriva acestora; educația rutieră adecvată scade numărul accidentelor de circulație etc.
Școlile care au acces la mai multe resurse ale comunității (umane, materiale, informaționale, tehnologice) pot dezvolta forme de manifestare ale parteneriatului școală–comunitate diverse și centrate pe nevoile comunității.
Pe de altă parte, gestionarea optimă a problemelor educaționale și sociale identificate de către școală este dependentă de gradul în care școala este responsabilă de propriul management. Prin descentralizarea unităților de învățământ se încearcă sporirea ariei de responsabilitate a școlii în privința propriului management. Cu cât școala are responsabilități mai mari în ceea ce privește propriul management, cu atât parteneriatul este mai posibil.
Dezvoltarea școlii către o școală comunitară presupune un efort de voință din partea celor implicați, dar și o opțiune managerială. În opinia noastră, nu putem vorbi despre o dezvoltare adecvată a școlii în context comunitar fără a ține seama de toate aspectele enumerate. Deși investite cu aceleași roluri sociale, școlile funcționează în comunități diferite, gradul de dezvoltare al acestora fiind dependent de resursele comunității, de tipul de management adoptat de conducerea școlii, dar și de nevoile beneficiarilor serviciilor educaționale: copii, familii, adulți etc.
O școală dezvoltată este aceea care răspunde adecvat unei game cât mai mari de nevoi ale beneficiarilor săi, dispusă și implicată în parteneriate, flexibilă și formată din oameni pregătiți și motivați.
BIBLIOGRAFIE
Alexiu Teodor Mircea, Anăstasoiei Teodora, „Dezvoltare comunitară” (2001), Waldpress
Bauman, Zigmut, „Comunitatea în căutarea siguranței într-o lume nesigură” (2001), București, Antet.
Licență: Creative Commons Atribuire-NonComercial-Distribuire în condiții identice 4.0 Internațional (CC BY-NC-SA 4.0)
Această resursă educațională poate fi utilizată, distribuită și adaptată gratuit în scopuri educaționale, cu condiția menționării autorului și păstrării aceleiași licențe pentru materialele derivate.
Autor: Lemnaru Violeta Mihaela
Instituția de învățământ: ȘCOALA GIMNAZIALĂ „IOAN CÎMPINEANU”
Localitatea: CÂMPINEANCA, județul: VRANCEA.
Platforma: red-digitala.ro
