prof. Roșu Constantin
Humulești și „Ozana cea frumos curgătoare” pe hărțile secolului al XIX-lea (sursa: https://maps.arcanum.com/)
La 1 martie 1837, în satul Humulești, pe malul drept al Ozanei, „cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul”, venea pe lume cel care avea să transforme amintirile copilăriei în patrimoniu universal. Dacă Ion Creangă a devenit cel mai mare povestitor al românilor, acest lucru se datorează în mare măsură universului aparte în care și-a deschis ochii: un spațiu unde geografia devine personaj literar.
Ozana cea frumos curgătoare (sursa: Roșu Constantin, august 2025)
Pentru Nică, Ozana nu a fost doar o apă, ci prima lecție de geografie vie. Malurile râului, cu prundul plin de „mâțe” și locurile de scăldat, au reprezentat spațiul libertății absolute. Această proximitate a apei a cultivat în scriitor o fluiditate a limbajului și o prospețime a imaginilor care se regăsesc în fiecare pagină a Amintirilor.
Situat la poalele Munților Neamțului, satul Humulești beneficia de un „cadrul natural ocrotitor”. Cetatea Neamțului, care veghea de pe stânca de deasupra satului, nu era doar un monument istoric, ci o prezență verticală care impunea respect și stimula imaginația. Acest relief accidentat, cu dealuri împădurite și văi adânci, a creat un om viguros, cu un umor robust, capabil să înțeleagă legile aspre, dar drepte, ale naturii.
Cetatea Neamț la 1845 (Litografie de R. Kauffmann) (sursa: https://ro.wikipedia.org/w/index.php?curid=98990)
Humuleștii nu erau un sat izolat, ci o comunitate vibrantă așezată la intersecția drumurilor ce legau muntele de câmpie. Geografia locului a favorizat un amestec de arhaic și dinamic:
codrii seculari: sursă de legende și spațiu al misterului;
clima aspră a Subcarpaților: care a călit spiritul și a învățat comunitatea solidaritatea;
grădinile și livezile: care au oferit acele detalii senzoriale (mirosul de cireșe, gustul mămăligii) ce fac proza sa atât de palpabilă.
Ion Creangă nu a scris doar despre copilărie, ci a scris geografia sufletului său. Fără Ozana, fără Cetatea Neamțului și fără dealurile Humuleștilor, literatura română ar fi fost lipsită de acea vigoare organică. Astăzi, la 189 de ani de la nașterea sa, înțelegem că marele povestitor este, în esență, vocea pământului care l-a plămădit.
Casa Memorială „Ion Creangă” din Humulești (sursa: Complexul Muzeal Național Neamț, prelucrată digital)
© 2026 Roșu Constantin. Acest material este publicat sub licența Creative Commons Atribuire 4.0 Internațional. Conținutul poate fi preluat și redistribuit prin menționarea obligatorie a autorului și a sursei (https://www.red-digitala.ro/humulesti/).
