Numele Criș vine din latinescul Crisus, derivat probabil dintr-o rădăcină indo-europeană ce înseamnă curgere sau a se revărsa. Hidronimul desemnează o întreagă familie de râuri: Crișul Alb, Crișul Negru și Crișul Repede, care izvorăsc din Munții Apuseni și străbat vestul României, modelând Câmpia Crișurilor.
În Evul Mediu, aceste ape erau hotare naturale între voievodatele locale și drumuri de negustori. De altfel, orașe precum Oradea, Beiuș sau Zarand s-au dezvoltat în apropierea lor.
Interesant este că în cultura populară, Crișul simbolizează prosperitatea și vitalitatea locului, iar folclorul consemnează balade și doine care îi pomenesc apele repezi și frumoase.
Astăzi, Crișurile sunt parte din identitatea regională, dând nume unei întregi zone istorice: Crișana.
Denumirea Crișana provine de la râurile Crișuri (Alb, Negru și Repede), care traversează regiunea și au dat identitate acestui ținut. Termenul apare încă din Evul Mediu, folosit în documente latinești sub forma Crisium sau Crisiana.
Hartă dintr-un tratat din 1581 cuprinzând şi teritoriul actual al României
Regiunea se întinde între Munții Apuseni, Tisa și Mureș, iar în epoca medievală a avut o importanță strategică majoră, fiind poartă de trecere între Transilvania și Câmpia Panonică.
De-a lungul timpului, Crișana a fost disputată de Regatul Ungariei, Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic, fiecare lăsând urme culturale și arhitecturale. Astăzi, partea estică se află în România (județele Bihor și Arad), iar partea vestică, în Ungaria.
Oradea, capitala istorică a regiunii, a fost un important centru comercial, cultural și religios. De aici provin episcopi celebri, tipărituri renascentiste și construcții baroce care fac astăzi farmecul orașului.
Crișana este recunoscută și pentru tradițiile sale folclorice, portul popular bogat ornamentat și dansurile vii, dar și pentru gastronomia diversă, influențată de vecinătatea cu Ungaria.