Pe malul Mării Negre, în sudul Dobrogei istorice, se află un loc încărcat de farmec și legendă: Balcic, orașul cu țărmuri de cretă albă și cu lumina care i-a cucerit pe pictori, poeți și regine.
Denumirea localității vine din slavul „Balčik”, cuvânt ce desemnează o „colină de cretă” sau o „stâncă albă”, făcând trimitere directă la relieful spectaculos din zonă – falezele de calcar ce se prăvălesc în mare. În vechime, orașul era cunoscut sub numele de Dionysopolis, nume ce amintește de influența elenistică și de zeul vinului, Dionysos, protector al bucuriei și al fertilității.
După Marea Unire din 1918, Balcicul a intrat în componența României (1913–1940), devenind un loc de suflet pentru Regina Maria, care și-a construit aici un palat de vară și o grădină botanică unică prin armonia dintre natură și artă. Așezarea a devenit repede un centru artistic, frecventat de pictori celebri – printre ei Tonitza, Ressu, Petrașcu, Șirato, care au surprins în tablourile lor lumina blândă și tonurile pastelate ale „Balcanicului Montparnasse”.
Astăzi, Balcic se află pe teritoriul Bulgariei, însă păstrează vie amintirea perioadei românești și a legăturii afective dintre popoarele de la nord și sud de Dunăre. Toponimul „Balcic” rămâne simbolul unui loc unde istoria, arta și natura s-au întâlnit sub aceeași lumină.
Origine: slavă („balčik”) – însemnând stâncă albă
Nume vechi: Dionysopolis (grec)
Localizare: sudul Dobrogei istorice, litoralul bulgăresc al Mării Negre
Regina Maria a dorit ca inima ei să rămână la Balcic, locul pe care l-a iubit cel mai mult.
În grădinile de la Balcic se află peste 200 de specii de plante rare, inclusiv cactuși uriași și trandafiri aduși din Persia.
În perioada interbelică, Balcicul era supranumit „Micul Paradis al Artelor”.
Palatul Reginei Maria (sursa: vacacionesbulgaria.com, CC BY-SA 4.0)
Grădina botanică (sursa: https://kaliakria.com)
Falezele de cretă albă (sursa: https://lumeamare.ro)
Portul Balcic (sursa: https://seanergya.ro)
